Povestea Bulzului

Maeștrii meșteșugari, păzitori ai rânduielilor de breaslă, își deschid atelierele sub cerul liber, transformând fiecare colț al târgului într-o școală a tradiției. Olarul, cu roata sa veche, modelează lutul, povestind cum fiecare vas poartă sufletul celui ce îl creează, și îi învață pe tineri să simtă pământul sub degete. Opincarul, cu acul și ața, împletește nu doar pielea, ci și povești despre pașii strămoșilor, inițiind pe ucenici în arta confecționării opincilor. Sculptorul în lemn, cu dalta sa ascuțită, dă viață trunchiurilor adormite, dezvăluind forme și simboluri arhaice. Țesătorii, cu războaiele lor colorate, țes nu doar pânze, ci și firele unei moșteniri, învățând generațiile noi arta țesutului și broderiei tradiționale. 

Aceste ateliere nu sunt doar locuri de învățătură, ci și de comuniune, unde trecutul se împletește cu prezentul și viitorul. Meșteșugarii ne deschid ușa spre lumea de odinioară, așa încât iubitorii de frumos se pot apropia, atrași de mirosul lutului proaspăt lucrat sau de sunetul dalei pe lemn, întrebând, privind, învățând.

Fiecare gest al meșterului este o lecție, fiecare vorbă, un testament al trecutului. Aici, roadele muncii – vase de lut, opinci, sculpturi, ii și costume – alcătuiesc o punte între generații, iar vechile rânduieli transmise din gură în gură și din mână în mână, își asigură continuitatea.